Jurisprudență - Stingerea dreptului de uzufruct în caz de abuz de folsință

            Așadar, la o analiza simplă înțelegem că nudul proprietar are la dispoziție o pârghie legală pentru a solicita instanței stingerea dreptului de uzufruct în caz de abuz de folosință.

           Totuși legiuitorul nu a definit în termeni clari noțiunea de abuz de folosință, însă norma juridică precizează, cu titlu exemplificativ, două cazuri particulare: „aduce stricăciuni bunului” ori „îl lasă să se degradeze”.

           Prin urmare, revine practicii judiciare rolul de fixa aceste noțiuni în funcție de particularitățile fiecărei situații.

PRACTICA JUDICIARĂ RELEVANTĂ:​

• SENTINŢA CIVILĂ NR.2003/2021 din data de 23 decembrie 2021 Judecătoria Sfântu Gheorghe

„În cauză, reclamanţii au dovedit lipsa de interes a pârâtului în exercitarea dreptului de uzufruct, dovedindu-se faptul că acesta nu s-a mai prezentat la imobil din anul 2006, când a divorţat de pârâta CC. Astfel, potrivit declaraţiei martorului E.E. (f. 48), pârâtul nu a mai fost în apartament de aproximativ 15-16 ani, reclamanţii sunt cei care se îngrijesc de apartament, ei plătind atât cheltuielile de întreţinere, cât şi reparaţiile efectuate în imobil. Cu toate acestea, instanţa constată că reclamanţii nu au dovedit că, prin această atitudine, pârâtul a lăsat imobilul să se degradeze, conform dispoziţiilor art. 747C.civ., astfel încât să se reţină abuzul de folosinţă, având în vedere că şi nudul proprietar poate efectua reparaţii asupra bunului, iar uzufructuarul poate să cedeze total sau parţial exerciţiul dreptului de uzufruct oricărei persoane, inclusiv nudului proprietari, fără ca prin aceasta să se realizeze o stingere a dreptului de uzufruct.”

• SENTINȚA CIVILĂ NR. 646/2021 din 11-nov-2021, Judecatoria Dej 

Instanţa arată că dreptul de uzufruct este esenţialmente temporar, iar art. 746C.civ. prevede care sunt modurile specifice de stingere a acestui dezmembrământ. Totuşi, deşi titlul textului este “cazurile de stingere a uzufructului”, el nu reglementează toate situaţiile, completându-se şi cu cele prevăzute de art. 747C.civ., sus-citat, dar şi cu cele prevăzute de art. 748C.civ.

Se mai reţine că stingerea uzufructului în caz de abuz de folosinţă este o sancţiune judiciară, ea inter­venind doar în temeiul unei hotărâri judecătoreşti pronunţate la cererea nudului proprietar, cazurile în care se poate pronunţa această sancţiune fiind enumerate în cuprinsul art. 747 alin. (1) C.civ., respectiv uzufructuarul abuzează de folosinţă, aduce stricăciuni bunului ori îl lasă să se degradeze.

Noţiunea de abuz de folosinţă are un sens larg, în sfera sa prin care uzufructuarul îşi exercită în mod abuziv drepturile sale, ci şi actele prin care uzufructuarul încalcă obligaţiile pe care le are faţă de nudul proprietar sau chiar obligaţia generală negativă corespunzătoare nudei proprietăţi, ca drept real. În toate cazurile, chiar şi atunci când este vorba despre abuzul de drept propriu-zis, natura acestei acţiuni este delictuală.

Rezultă, aşadar, fără echivoc din economia acestui text de lege că nudul proprietar, care îşi vede drepturile puse în pericol, are la îndemână o sancţiune specifică: stingerea dreptului, ce poate avea la bază atât faptele (acţiunile) uzufructuarului, cât şi pasivitatea sa.

• DECIZIA NR. 2480/2021 din 22-oct-2021, Tribunalul Dolj

Orice comportament al uzufructuarului de natură a reprezenta o folosinţă abuzivă a bunului sau de natură să conducă la degradarea acestuia, este în contradicţie cu obligaţia acestuia de a salva substanţa bunului şi dă dreptul nudului proprietar să ceara încetarea uzufructului pentru ceea ce se poate numi generic abuzul de folosinţa al bunului. Un astfel de abuz de concretizează atât prin acţiuni ale uzufructuarului, cât şi prin pasivitatea sa, cum ar fi întârzierea ori neefectuarea reparaţiilor de întreţinere, reperatii ce cad in sarcina sa. Decăderea uzufructuarului din beneficiul termenului folosinţei bunului, pe toata durata vieţii sale, operează nu numai în cazurile prevăzute de art. 747N.C.Civ. (art. 558C.civ), ci în toate cazurile în care se face dovada că uzufructuarul nu şi-a îndeplinit îndatoririle ce nasc din uzufruct, comportându-se în aşa manieră încât este iminent riscul de a fi compromise lucrurile primite în folosinţă.