Decizia 25/2025 privind conducerea sub influența drogurilor - explicata

 Contextul juridic și necesitatea clarificării

Articolul 336 alin. (2) din Codul penal prevede pedeapsa cu închisoarea de la unu la cinci ani sau cu amendă pentru persoanele care conduc un vehicul pentru care este necesar permisul de conducere, dacă se află sub influența unor substanțe psihoactive. 

Cu toate acestea, în practică au apărut divergențe în interpretarea acestui text legal:

– Un punct de vedere susține că simpla prezență a substanței în organism este suficientă pentru a atrage răspunderea penală.

– O altă interpretare consideră că trebuie demonstrat efectul acestor substanțe asupra capacității de a conduce, pentru a se putea reține existența infracțiunii.

Argumentele instanțelor inferioare

Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Cluj au avut opinii diferite cu privire la aplicabilitatea normei:

1.Curtea de Apel Brașov a considerat că prezența unei substanțe psihoactive în organism, indiferent de concentrație, ar trebui să fie suficientă pentru a se constata infracțiunea, având în vedere că aceste substanțe afectează capacitatea de a conduce.

2.Curtea de Apel Cluj a argumentat că sintagma „aflat sub influența substanțelor psihoactive” trebuie interpretată în sensul că trebuie să existe o afectare reală a capacității de a conduce, iar prezența substanței în organism nu este, de una singură, suficientă pentru a atrage răspunderea penală.

Conținutul deciziei ÎCCJ

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată pentru a clarifica dacă:

– Influența substanțelor psihoactive asupra capacității de a conduce este prezumată absolut sau relativ.

– Fapta de conducere sub influența acestor substanțe necesită o probă suplimentară privind alterarea capacității de a conduce.

În urma deliberărilor, ÎCCJ a stabilit că:

„simpla prezență a substanței psihoactive în probele biologice nu este suficientă pentru a atrage răspunderea penală, dacă nu se demonstrează că aceasta a afectat capacitatea de a conduce”

Instanța supremă a argumentat, în esență  că:

– Nu există un prag obiectiv stabilit pentru concentrația substanțelor psihoactive, așa cum există în cazul alcoolului.

– O prezumție absolută a influenței ar contraveni principiului proporționalității sancțiunii penale.

– Expertiza medico-legală joacă un rol fundamental în stabilirea influenței reale a substanțelor asupra comportamentului șoferului.

Efectele deciziei

Decizia ÎCCJ are consecințe majore asupra modului în care vor fi judecate cauzele privind art. 336 alin. (2) din Codul penal:

1. Impact asupra jurisprudenței – Instanțele inferioare vor trebui să analizeze nu doar prezența substanței în organism, ci și impactul acesteia asupra capacității de a conduce.
2. Protecția drepturilor inculpaților – Persoanele acuzate de această infracțiune vor putea solicita expertize medico-legale pentru a demonstra lipsa influenței substanțelor asupra comportamentului lor.
3. Obligații sporite pentru acuzare – Organele de urmărire penală vor trebui să prezinte probe clare care să demonstreze că substanțele psihoactive au avut un efect real asupra șoferului.

Concluzie

Decizia 25/2025 a ÎCCJ clarifică un aspect esențial al aplicării art. 336 alin. (2) din Codul penal, stabilind că infracțiunea nu poate fi reținută automat pe baza simplului consum de substanțe psihoactive. Aceasta reprezintă un pas important spre o interpretare mai echitabilă a legii și o aplicare coerentă a principiului legalității în materie penală.