Ridicare sechestru asigurator după pronunțarea unei hotărâri definitive

         În cazul în care sechestrul instituit de organele de urmărire penală nu poate fi ridicat prin contestarea măsurii asiguratorii în cadrul procesului penal, în condițiile art. 250 Cod procedură penală întrucât instanța pronunțându-se s-a dezinvestit, devin aplicabile prevederile art.957 Cod procedură civilă.

        Conform prevederilor art. 250 alin. (8) ale aceluiași articol, după rămânerea definitivă a hotărârii, se poate face contestație potrivit legii civile.

        Prin urmare, atunci când sechestrul insituit în cursul procesului penal nu a fost ridicat prin hotărâre judecătorească definitivă a instanței penale, singura modalitate procedurală deschisă în vedere încetării acestei măsuri reprezintă formularea unei cereri potrivit legii procesual civile. De altfel, soluția este firească întrucât potrivit art. 2 alin. (2) din Codul de procedură civilă, dispozițiile procesual civile constituie izvor de drept procesual penal în măsura în care Codul de procedură penală nu cuprinde dispoziții contrare.

        Ca atare, în vederea soluționării prezentei solicitări, cosiderăm aplicabile dispozițiile art. 957 Cod procedură civilă, potrivit cărora: dacă debitorul va da, în toate cazurile, o garanție îndestulătoare, instanța va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurator.

        Așadar, în conformitate cu dispozițiile citate supra și în deplin acord cu considerentele Deciziei CCR nr.761/2016 și a Deciziei CCR 192/2020: în ipotezele în care debitorul dă o garanție îndestulătoare, face depunerea cu afectațiune specială ori plătește creanța, inclusiv accesoriile, Curtea constată că, în măsura în care se face aplicarea aceastora în materie penală, suspectul/inculpatul față de care s-a dispus instituirea unei măsuri asiguratorii poate solicita ridicarea/încetarea respectivei măsuri.

      Prin Decizia nr. 463 din 27 iunie 2017, paragrafele 13-26, Curtea Consituțională a reținut că măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, persoanei responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, a executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile.

       Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

        Relativ la calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

        Cererea este îndreptată împotriva titularului dreptului de creanță în considerarea căreia s-a instituit măsura, acesta fiind subiect în raportul juridic litigios, în accepțiunea disp. art. 36 C. proc. civ., deci nu organul care a instituit măsura (n.n. Parchetul de pe lângă ICCJ – DIICOT).

        Așadar, în măsura în care sechestrul asigurător a fost dispus pentru recuperarea unor cheltuieli judiciare, calitatea procesuală pasivă va reveni Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală.

        Concluzia rezultă din art. 1 din Ordinul nr. 3744/2015 privind stabilirea cazurilor speciale de executare silită, precum și a structurilor abilitate cu ducerea la îndeplinire a măsurilor executorii și efectuarea procedurii de executare silită emis de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) care se referă la  pct. 1 la hotărârile judecătorești definitive pronunțate în materie penală prin care s-a dispus doar recuperarea unor cheltuieli judiciare care se pun în executare de către organele fiscale centrale competente cu atribuții în administrarea creanțelor bugetare.

        În egală măsură, în acord cu Minuta Întâlnirii reprezentanților Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel Pitești, 14-15 noiembrie 2019 instanța civilă are posibilitatea ca în temeiul art. 957 alin. (1) C. proc. civ. să procedeze la ridicarea sechestrului asigurător instituit de către procuror asupra bunurilor aparținând inculpatului, ulterior menţinut de instanţa penală, în situaţia în care în cauza penală s-a pronunțată o hotărâre definitivă, iar partea responsabilă civilmente a achitat întreg debitul pentru care s-a instituit măsura.

        Ca atare, într-o asemenea situație cererea va fi îndreptată împotriva titularului dreptului de creanță în considerarea căreia s-a instituit măsura, care în ipoteza cheltuielilor judiciare datorate către stat este Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, ci nu împotriva organul penal care a instituit-o, care nu figurează ca subiect în raportul juridic litigios.