Lipsa unui mijloc probatoriu precis, suprapusă peste puternica mediatizare a „Cazului Pascu”, tânărul ce a provocat un accident rutier pe litoralul românesc, face ca deciziile judecătorești recente să fie pronunțate cu ignorarea unor argumente științifice pertinente.
Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană aflată sub influența unor substanțe psihoactive se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă. O normă juridică, ce oferă, la o primă citire, premisele unei aplicări facile, se dovedește a ridica probleme deosebite în practica judiciară curentă.
Cu toate că fenomenul nu este unul nou, creșterea îngrijorătoare a consumului de substanțe psihoactive din ultimii ani a constituit catalizatorul pentru ca autoritățile publice să intervină. Uneori prin modificări legislative, alteori prin interpretarea legislației existente.
Dar să le luăm în ordine:
I. Încă din 2011 s-a pus problema stabilirii dacă conducătorul autovehiculului se afla sau nu sub influența unor substanțe stupefiante. Astfel, Curtea de Apel Cluj, prin DECIZIA PENALĂ NR.38/A/09.03.2011 a făcut următoarea distincție și a dispus clasarea cauzei:
„Pentru a ne afla în prezenţa acestei infracţiuni de pericol este necesar să se stabilească dacă conducătorul autovehiculului se afla sau nu sub influenţa unor substanţe stupefiante.
Din probele de la dosar a rezultat doar că inculpatul, cu trei zile înainte de a şofa autoturismul surorii sale, a fumat o ţigară cu cannabis. Având în vedere faptul că, prin metode ştiinţifice nu s-a putut stabili concentraţia de tetrahidrocannabinoli din proba de urină recoltată şi că nu se pot face referiri la manifestările clinice ale inculpatului, curtea a apreciat că există dubii serioase cu privire la existenţa laturii obiective a infracţiunii imputate, dubii ce, fireşte, îi profită inculpatului, conform principiului ”in dubio pro reo”( în acest sens invocăm şi jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr.622/36/2010 a menţinut hotărârea tribunalului Tulcea din dosarul 2152/88/2009 prin care inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.2 din OUG 195/2002). Chiar dacă legea nu defineşte în nici un fel noţiunea de conducere sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante, este evident că această împrejurare trebuie dovedită şi nu doar prezumată.
Ori, din probele de la dosar nu reiese faptul că inculpatului i-ar fi fost alterată în vreun fel capacitatea de atenţie şi concentrare necesară conducerii unui autovehicul, aspecte asupra cărora nu s-au putut pronunţa nici măcar specialiştii care(după cum am precizat mai sus) au învederat faptul că nu există criterii obiective ştiinţifice, de ordin medical, care să le permită acestora să facă referiri la manifestările clinice ale inculpatului. Faţă de cele de mai sus, în baza art.379 pct.2 lit.a C.p.p. s-a admis apelul declarat de către împotriva sentinţei penale nr. 124/F/2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, care a fost desfiinţată numai cu privire la greşita condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art.87 alin.2 din OUG nr.195/2002. Pronunţând o nouă hotărâre, în aceste limite, în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art. 10 lit.d C.p.p. s-a dispus achitarea inculpatului S.S.E. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii prev. de art.87 alin.2 din OUG 195/2002, de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoana aflată sub influenţa unor substanţe stupefiante.”
II. În anul 2020 Înalta Curte de Casație și Justiție, motivând o soluție într-un Recurs în casație (Decizia 356/RC din 16.10.2020, a considerat că „pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de conducere sub influență, nu prezintă relevanță cantitatea de substanță psihoactivă din corpul inculpatului sau dacă aceasta i-a afectat în vreun fel comportamentul”.
Multe dintre unitățile de Parchet din țară au îmbrățișat această optică considerând că ar exista o prezumție (?!absolută?!) că simpla detectare a unor substanțe în sânge determină un efect psihoactiv.
III. Începând cu anul 2022, arumentele științifice au început să contrazică optica Inaltei Curți de Casație și justiție.
Într-o cauză recentă am solicitat punctul de vedere al IML Tg.Mureș cu privire la buletinul de analiză toxicologică, mai exact am solicitat a se răspunde întrebării: dacă substanța 11-hidroxi-delta-9-tetrahidrocannabiol, prezenta în mostra de urină, este sau nu substanță cu efect psihoactiv.
IML Târgu Mureș răspunde că: „11-hidroxi-delta-9-tetrahidrocannabiol dacă este prezent în sânge, este substanță psihoactivă”.
Ca atare, punctul de vedere al medicului specialist este că doar prezența în sânge al metabolitului de 11-hidroxi-delta-9-tetrahidrocannabiol ar putea determina efecte psihoactive.
Această opinie nu este una singulară, într-un dosar asemănător, IML Cluj-Napoca detaliază:
„Tetrahidrocanabinolul(THC) se poate regăsi în sânge ca atare și sub forma de metaboliți, dar în urină se excretă preponderent sub forma metabolitului acid 11-nor-delta-9-THC. Dorim să specificăm că metabolitul acid 11-nor-delta-9-THC-9 nu prezintă proprietăți psihoative.
Fereastra de detecție(intervalul de timp în care se poate detecta o substanță post consum) a compușilor eliminați pe cale renală este de regulă mai extinsă în cazul analizei mostrelor de urină decât în cazul mostrelor de sânge.Concetrațiile sanguine ale THC scad de regulă rapid, în primele 3-4 ore, dar eliminarea completă necesită mai mult timp. Substanța părinte (THC) poate fi detectată în proba de sânge 3-12 ore post-consum(…)
Analiza mostrei de urină permite în general confirmarea expunerii la THC chiar și până la câteva zile post-consum prin posibilitatea detectării metabolitului THC-COOH cu timp de înjumătățire mai lung. Astfel, se indică de regulă posibilitatea detectării THC-COOH prin metode analite uzuale timp de 3-28 zile post-consum, respectiv până la 90 zile la consum cronic.
În ceea ce privește efectele THC asupra sistemului nervos central(SNC) al persoanei, cu modificări ale funcțiilor psihice, cognitive și ale comportamentului, cuprinzând și alterarea capacității de atenţie și concentrare necesare conducerii unui autovehicul se consideră că persoana poate fi afectată de THC timp de 3-4, chiar 6-10 ore post consum.”
Ca atare, dacă substanța este detectată în sânge, atunci da, se poate discuta de o alterare a simțurilor, întrucât timpul în care se poate detecta metabolitul în sânge coincide cu timpul în care o persoană poate fi afectată de efectele psihoactive.
Pe de altă parte, detecția în urină se face mult după ce efectele psihoactive au încetat, ca atare chiar dacă se regăsește substanța în urină aceasta nu poate proba o influență, ci cel mult o expunere mai veche la substanța activă.
IV. Recent într-un dosar similiar, aflat în fază de Urmărire penală, s-a solicitat punctul de vedere al specialiștilor iar aceștia au concluzionat:
Există evident o distincție fină ce trebuie făcută de la caz la caz, nu mereu detecția unei substanțe psihoactive în corpul unei persoane determină și alterarea reflexelor necesare conducerii unui autoturism pe drumurile publice.
Identificarea corectă a situației presupune întocmirea unei strângerii procesuale încă din primul moment în care persoana a fost depistată în trafic, caz în care este important să contactați un avocat specializat, pentru faptele ce acest gen prezintă anumite particularități față de clasica faptă de conducere sub influența alcoolului.
Pentru mai multe informații, respectiv asistență juridică și sprijin într-un dosar de conducere sub influența substanțelor interzise nu ezitați să ne contactați.
Conducerea unui vehicul sub sub influența drogurilor. Prezenta drogului in organism, eliminarea substantei active Lipsa unui mijloc probatoriu precis, suprapusă
Dosar penal pentru conducere sub influenta alcoolului – pastrare permis de conducere Pedeapsa prevăzută de Codul penal pentru infracțiunea de conducere
Contestatie privind durata procesului penal Potrivit art. 4881 Cod procedură penală (1)Dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte
Bună ziua!
Ce se poate face in cazul in care luam anumite medicamente pe reteta dar efectele nu sunt sedative? In cazul meu este vorba de un medicament aflat în tab. II, tratament pentru tulburarea de deficit de atentie (ADHD). Medicamentul este psihoactiv, însă efectul este de sporire a capacității de concetrare, a vigilenței și a atenției, deci este aberant ca statul roman sa pedepsească urmatul unui tratament fără de care sansa de a face tâmpenii la volan este exponential mai mare. În alte țări este interzis condusul fără tratament în cazul acestui diagnostic, asa cum nu poti conduce fără ochelari de vedere dacă suferi de miopie. S-ar putea argumenta, deci, efectul avut de substanță și necesitatea tratamentului?
Mulțumesc!
Bună ziua! Sigur că trebuie avut în vedere tratamentul, prospectul acestuia(indicații/contraindicații) iar acestea analizate și prin prisma laturii subiective, adică a vinovăției.
Presupunând că aveți un dosar penal pe conducere sub influența substanțelor interzise, toate aceste variabile trebuie luate în considerare pentru dispunerea unei soluții corecte. Sub aspectul vinovăției fapta se săvârșește CU INTENȚIE, și aici trebuie evidențiat tot ce ați spus.
Pentru mai multe informații vă stau la dispoziție pe whatsapp.