A fi sau a nu fi sub influența substanțelor psihoactive?
A fi sau a nu fi sub influența substanțelor psihoactive? 2025 Începând cu pătrunderea pe piață a noi substanțe psihoactive și având
Art. 915: Instanţa competentă
(1)Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.
(2)Dacă nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa în ţară, părţile pot conveni expres să introducă cererea de divorţ la orice judecătorie din România. În lipsa unui asemenea acord, cererea de divorţ este de competenţa Judecătoriei Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
În acord cu Codul de procedură civilă, divorțul este de competența Judecătoriei.
Sub aspect teritorial, întrebarea care se pune este :
La care judecătorie trebuie depusă cererea de chemare în judecată ?
Articolul 915 Cod procedură civilă expune mai multe ipoteze. Astfel, potrivit acestei reglementări cererea de divorț este de competența Judecătoriei
Aşadar, competenţa teritorială aparţine de regulă instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite două condiţii: cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască la data depunerii cererii de chemare în judecată în circumscripţia respectivei instanţe.
Noțiunea de locuință a făcut obiectul unei decelări din partea Înaltei Curții de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 324 din 16 februarie 2017 – Secția I Civilă
„(…)potrivit noilor reglementări în materie, noţiunea de „locuinţă” trebuie înţeleasă ca element de identificare a persoanei fizice, interesând aşadar, nu atât locuinţa statornică şi principală, cât adresa unde persoana locuieşte efectiv.
O explicaţie a noţiunii de „ultima locuinţă comună” se regăseşte în procedura divorţului pe cale notarială reglementată de Regulamentul de aplicare a legii notarilor publici şi a activităţii notariale, aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013, potrivit căruia prin „ultima locuinţă comună” se înţelege ultima locuinţă în care au convieţuit soţii. Dovada ultimei locuinţe se face după caz, cu actele de identitate ale soţilor, din care rezultă domiciliul comun sau reşedinţa comună a acestora ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declaraţia autentică pe proprie răspundere a fiecăruia dintre soţi, din care să rezulte care a fost ultima locuinţă comună a acestora.Prin urmare, locuinţă comună reprezintă adresa la care soţii au locuit efectiv împreună. Fiind vorba despre o chestiune de fapt, dovada locuinţei comune se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.
(…) exigenţele noţiunii de „locuinţă comună” nu impun ca cei doi soţi să locuiască împreună o perioadă de timp neîntreruptă.
Frecvenţa şi periodicitatea vizitelor care s-au derulat sunt suficiente pentru a contura o stare de fapt din care reiese faptul că soţii au înţeles să îşi consume relaţiile de familie la adresa mai sus menţionată.”
A fi sau a nu fi sub influența substanțelor psihoactive? 2025 Începând cu pătrunderea pe piață a noi substanțe psihoactive și având
Decizia 25/2025 privind conducerea sub influența drogurilor – explicata Introducere Decizia 25/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) reprezintă un
Decizie ICCJ – Consumul de droguri la volan -2025 𝐃𝐞𝐜𝐢𝐳𝐢𝐚 𝐧𝐫. 𝟐𝟓/2025 𝑨𝒅𝒎𝒊𝒕𝒆 sesizările formulate de Curtea de Apel Braşov – Secţia