Contestatie privind durata procesului penal

    Se presupune că după efectuarea cercetărilor în cadrul urmăririi penale in rem, în momentul în care există probe suficiente pentru a fundamenta bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit o anumită infracțiune se va dispune(obligatoriu) efectuarea în continuare a urmăririi penale cu privire la persoană, sau, în caz contrar, în situația în care din cercetările făcute nu rezultă probe care să susțină bănuiala rezonabilă, se va dispune o soluție pe fond în sensul art. 16 alin. (1) Cod procedură penală.

   Prelungirea nejustificată a etapei cercetării in rem, a făcut obiectul Deciziei Curții Constituționale nr. 633 din 12 octombrie 2018, potrivit căreia intervalul de timp ce separă momentul începerii urmăririi penale in rem de urmărire penală in personam nu este strict și expres determinat de dispozițiile Codului de procedură penală, însă dispoziția procesual penală precizează că procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de persoană. Astfel, procurorul este obligat ca în momentul în care există indicii rezonabile să dispună această măsură.

    În măsura în care, în dezacord cu aceste prevederi, procurorul nu respectă aceste exigențe, atunci, efectuând urmărirea penală in rem dincolo de momentul în care se putea, în mod rezonabil formula o acuzație penală, conduce la o vătămare semnificativă și substanțială a dreptului la un proces echitabil al „acuzatului”.

    Totodată, Directiva nr. 2012/13/UE din 22 mai 2012 a Parlamentului European și Consiliului, prevede dreptul la informare al persoanelor suspectate în cadrul procedurilor penale și la acuzarea care le este adusă.

    Potrivit art. 3 al aceluiași act, se presupune că persoanele suspectate sunt informate prompt cu privire la cel puțin următoarele drepturi procedurale: (a) dreptul de a fi asistat de un avocat; (b) orice drept cu privire la consiliere juridică gratuită; (c) dreptul de a fi informat cu privire la acuzare; (d) dreptul la interpretare și traducere; (e) dreptul de a păstra tăcerea.

      Potrivit art. 6 din Directivă, persoanele suspectate primesc informații cu privire la fapta penală de a cărei comitere sunt suspectate; informațiile respective se furnizează cu promptitudine și cu detaliile necesare pentru a se putea garanta caracterul echitabil al procedurilor și exercitarea efectivă a dreptului la apărare.

   Totuși, de cele mai multe ori, aceste prevederi legale nu sunt avute în vedere și fie datorită gradului mare de încărcare a unităților de parchet fie datorită lipsei de personal, sau doar din pur dezinteres, persoanele vizate de o cercetare penală ajung să aștepte și ani de zile înainte ca în dosarul respectiv să se efectueze acte de procedură.

    În această situație, Codul de procedură prevede un remediu, anume formularea și susținerea unei Contestații privind durata procesului.

    Recomandăm analizarea situației prin raportare la condițiile necesare unui astfel de demers înainte de formula o astfel de contestație, situație în care este recomandată asistența juridică specializată.

    Recent, într-un dosar penal, a fost admisă contestația noastră, iar judecătorul a fixat un termen procurorului pentru finalizarea urmării penale: