Contestatie la executare silita - invocarea prescriptiei pentru stoparea procedurii

Fie că vorbim despre un împrumut de la o Bancă sau un I.F.N. (Provident, etc.), fie ca este vorba despre alt titlu executoriu, toate sunt supuse prescripției extinctive.

În funcție de anul în care s-a născut dreptul de creanță al creditoarei, Legea aplicabilă diferă, astfel că potrivit prevederilor art.201 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.289/2009 privind Codul Civil –legea aplicabila cauzei deduse judecații– prescripțiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului Civil (11 octombrie 2011) sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legii care le-au instituit.

Potrivit dispozițiilor Deciziei NR.1/2014 RIL a Înaltei Curți de Casație și Justiție:  prescripţiile începute anterior 1 octombrie 2011 rămân supuse dispoziţiilor art.18 din Decretul nr.167/1958. Potrivit acestora: excepţia prescripţiei extinctive este o excepţie de fond, peremptorie de ordine publică, putând fi invoca atât de către instanţă din oficiu, cât şi de părţile interesate, indiferent de stadiul procesual, chiar în litigiile începute după data de 01.10.2011.

Așadar, în funcție de data la care s-a născut dreptul creditoarei de a executa contractul de credit(în speță), putem stabili și legislația aplicabilă: Vechiul Cod Civil cu Decretul nr. 167/1958 sau Noul Cod Civil.

Potrivit art. 405 teza 1 din vechiul Cod Civil,  corespondent al art. 705 alin. 1 teza 1 din Noul Cod civil „dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel”. De asemenea, potrivit art. 405 alin. 2 din vechiul Cod Civil, corespondent al art. 705 alin. 2 teza 1 din NCPC „termenul de prescripție începe să curgă de la dată când se naște dreptul de a cere executarea silită”.

Ca atare, dacă vreun recuperator de creanțe demarează o procedură de executare silită împotriva unei persoane cu nerespectarea termenului de prescripție extinctivă, executarea în sine devine anulabilă, însă este de datoria persoanei interesate să promoveze Contestație la executare și să învoce acest impediment.

Antenție însă, termenul general pentru contestație este de 15 zile de la primirea Somației împreună cu actele de executare, iar nerespectarea acestui termen diminuează semnificativ șansele de a opri executarea silită.

Totodată, pe lângă nerespectarea termenului de prescripție extinctivă, pot exista și alte  argumente în favoarea opririi executării silite.

De exemplu, în cele mai multe situații insitituțiile bancare cesionează datoria lor către un recuperator de creanțe. Cu alte cuvinte, de cele mai multe ori, nu banca este cea care va veni să execute contractul de credit, ci o altă entitate care a preluat datoria băncii

Însă, contractul de credit a fost încheiat între debitor şi Bancă. Prin urmare, cesionând creanța către o altă entitate juridică, întreaga executare silită, este lovită de nulitate absolută, întrucât titlul executoriu în temeiul căruia s-a declanşat executarea silită, şi s-a emis acest act nu aparţine creditorului urmăritor.

 Potrivit Codului de procedură civilă, scopul executării silite este acela de a garanta creditorului realizarea drepturilor recunoscute acestuia prin titlul executoriu. Conform OUG nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.

Aşadar, legea recunoaşte contractelor de credit aptitudinea de a fi titluri executorii, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi (ex: obţinerea unei hotărâri judecătoreşti definitive). Scopul legiuitorului a fost acela de a menţine stabilitatea sistemului financiar creditare şi de a asigura executarea cu celeritate a obligaţiilor asumate prin contractele de credit, în considerarea obiectului principal de activitate al instituţiilor de credit: creditarea. Contractele de credit îşi păstrează caracterul de titluri executorii atâta vreme cât parte în contract este o instituţie de credit.

 De îndată ce contractul de credit este cesionat către o altă entitate juridică decât o instituţie de credit, raportul dintre noul creditor şi debitor capătă o altă natură juridică.

 În acest sens, OUG nr. 99/2006 interzice în mod expres entităţilor juridice care nu sunt instituţii de credit să desfăşoare activităţi cu specific bancar: S.R.L.-ul recuperator de creanțe nu are dreptul de a percepe dobânzi/penalizări/comisioane bancare, nu mai este supus normelor şi controalelor BNR. Astfel, creanţa dobândită de recuperatori în urma cesiunii nu îşi mai păstrează caracterul de creanţă creditară constatată printr-un titlu executoriu.

 În acelaşi sens s-a pronunţat şi Tribunalul Specializat Cluj în Încheierea civilă din 06.01.2014 în considerentele căreia a reţinut că :

„(..) este greşit a interpreta că transferul creanţei implică şi transmiterea valorii sale de titlu executoriu, întrucât caracterul de titlu executoriu al creanţei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevăzut expres sau nu pentru acest contract. (..) Legiuitorul a înţeles să confere caracter de titlu executoriu contractului de credit în considerarea persoanei creditorului, respectiv a instituţiei de credit care acordă împrumutul, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal şi accesoriile, precum şi la subiectele sale: instituţia bancară şi debitorul”.

Cu toate acestea, recuperatorii de creanțe ignoră aceste prevederi legale și insistă în a executa o creanță fără a avea un suport legal. Legiuitorul nu a conferit contractului de cesiune de creanţă caracter de titlu executoriu, astfel că acest contract nu se bucură de beneficiul recunoscut de lege contractelor de credit. Mai mult, cesiunea de creanţă nu transferă titlul executoriu ci doar creanţa atestată de conţinutul său, în limitele stabilite prin contractul de cesiune şi care constituie titlul de creanţă al cesionarului.

Concluzionând, este iportant ca persoana împotriva căreia s-a început o executare silită să se informeze și să apeleze la un avocat specializat întrucât o apărare juridică adecvată poate opri executarea silită.

Într-un dosar avut recent pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, instanța ne-a dat dreptate:

„Prin urmare, o executare silită efectuată în baza unui titlu executoriu pentru care s-a împlinit termenul de prescripţie al dreptului de a pretinde executarea silită, nu este o executare silită legală, astfel că instanţaa apreciază că prezenta contestaţie la executare este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va dspune anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuţional nr. ######### al ### ##### ###### ######.

S-a mai solicitat şi întoarcerea executării silite, iar instanţa constată că prin art. 723C.pr.civ. se dispune că în situaţia desfiinţării executării silite, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare, respectiv prin restituirea sumelor de bani încasate în cadrul executării silite. Cu alte cuvinte, contestatoarea are calitatea de persoană interesată deoarece a fost direct afectată de executarea silită demarată împotriva sa, deoarece aceasta s-a desfăşurat prin înfiinţarea de popriri asupra veniturilor sale.

Deoarece s-a dispus anularea întregii executări silite, instanta va dispune restituirea către contestatoare a tuturor sumelor de bani încasate de la aceasta în cursul executării silite, reţinându-se că în cauză nu sunt aplicabile prevederile invocate de către intimat referitoare la plata nedatorată, plata nedatorată fiind un fapt juridic licit producător de efecte juridice, iar întoarcerea executării este o prevedere legală specială, stabilită de legiuitor în anumite cazuri.

În baza art. 453C.pr.civ., faţă de soluţia de admitere a contestaţiei la executare, precum şi faţă de atitudinea procesuală a intimatului de solicitare a respingerii contestaţiei, instanţa va dispune obligarea intimatului la plata către contestatoare a sumei de 1800 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat(f.13).

 Ȋn temeiul art. 45 alin. 1 lit.f din OUG 80/2013 dispune restituirea către contestatoarea a taxei judiciare de timbru ȋn cuantum de 345 lei.

                                                               PENTRU ACESTE MOTIVE

                                                         ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE:

Admite contestaţia la executare formulată de către contestatoarea #### ##### ######, CNP #############, cu domiciliul în ####, ### ####, ### #, ### #, ### ##, jud. ######### şi domiciliul ales la av. Maior Dragoș Alexandru din ####, ##### #####, ### ##, ### #, ### ##, jud. #########, în contradictoriu cu intimatul INVESTCAPITAL LTD, cu sediul ȋn #########, ###, #####, cu sediul ales în Târgovişte, #########, #### #########.

Anulează toate actele de excutare silită emise în dosarul execuţinal nr. ######### al ### ##### ###### ######. Dispune întoarecerea executării către contestatoarea #### ##### ######, prin restituirea către aceasta a tuturor sumelor de bani încasate în dosarul execuţional nr. ######### al ### ##### ###### ######.

Obligă intimatul la plata către contestatoare a sumei de 1800 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Ȋn temeiul art. 45 alin. 1 lit.f din OUG 80/2013 dispune restituirea către contestatoarea #### ##### ######, CNP #############, cu domiciliul în ####, #####, ### ####, ### #, ### #, ### ##, jud. #########, a taxei judiciare de timbru ȋn cuantum de 345 lei.

Cu drept de apel în termen de 10 de zile de la comunicare.