Părăsirea locului accidentului

          În cele mai multe cazuri reținerea acestei fapte penale rezidă din neglijența conducătorului auto, care deși este implicat într-un eveniment rutier ușor, nu anunță autoritățile în momentul producerii acestuia. Ca atare, cu titlu prealabil, pe principiul este mai bine să previi decât să tratezi cel mai simplu este să anunțați de îndată producerea evenimentului rutier. Însă dacă vă găsiți căutând informații despre infracțiunea de părăsirea locului accidentului cel mai probabil o veți fac după ce ați fost implicat într-un eveniment rutier.

       Așadar, discuția poate purta spre exemplu dacă persoana acroșată nu prezintă niciun fel de leziune, sau dacă chiar ea dă asigurări că, fie nu a fost lovită deloc, fie nu a fost vătămată. În această din urmă situație, cazul poate deveni complicat întrucât, de cele mai multe ori, fiind sub influența adrenalinei momentului, persoana deși vătămată, nu simte durere și nu este capabilă de a informa corect ceilalți participanți la trafic. Cu toate acestea, există și situații ce încep ca un „dosar penal” pentru fapta de părăsirea locului accidentului, însă se finalizează cu o soluție de clasare sau achitare. În cele ce urmează vom expune câteva exemple:

       În primul rând, potrivit alin.(3) al art. 338 Cod penal, nu constituie infracțiune părăsirea locului accidentului când:

a)în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

b)conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

c)conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

d)victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de politie.

           În al doilea rând, practica judiciară a mai cristalizat o soluție cu privire la fapta de părăsirea locului accidentului, în ipoteza în care deși s-a produs un accident soldat cu o vătămare corporală, șoferul autoturismului implicat în incident nu a putut să realizeze adevăratele consecințe ale evenimentului rutier. În aceste cazuri, gestionate corect, se poate obține o soluție de clasare sau achitare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. b teza II Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege.

          Cu titlu de practică judiciară relativ la un caz similar celui antamant anterior,  într-un dosar de pe rolul Curții de Apel Timisoara, instanța a hotărât:

Instanţa de fond a constatat că dinamica faptelor nu i-a permis inculpatei să conchidă că martorul B.A. se înfăţişa ca o persoană rănită în urma incidentului rutier, raportat şi la intensitatea minimă a impactului între autovehicul şi bicicletă.

În opinia primei instanţe, faptul că biciclistul s-a ridicat imediat, atitudinea acestuia care a afirmat că se simte bine, precum şi deplasarea pe bicicletă a victimei ulterior producerii accidentului, au fost de natură a-i crea credinţa inculpatei că martorul nu a fost rănit în incidentul rutier.

S-a mai constatat că inculpata a efectuat diligenţe rezonabile pentru a evalua urmările incidentului şi a constata dacă martorul B.A. a fost rănit, însă evaluarea sa a fost distorsionată de atitudinea acestuia din urmă şi de faptul că nu prezenta urme de lovire, de sângerare sau alte semne de lovire pe corp, lovitura aplicată victimei în urma incidentului rutier fiind de o intensitate minimă, martorul precizând doar că s-a dezechilibrat. După accident, persoana vătămată s-a deplasat singură pe bicicletă spre domiciliu, împrejurare în care inculpata a constatat, în plus, că biciclistul nu prezenta vreo vătămare.

Referitor la părăsirea locului incidentului rutier de către inculpată, condiţie prevăzută de norma incriminatoare, instanţa de fond a constatat că din probatoriul administrat în cauză rezultă că după ce martorul B.A. a precizat că nu a păţit nimic, considerând că acesta nu a fost rănit în urma impactului, inculpata a plecat de la locul accidentului, fără a anunţa organele de poliţie.

Totodată, s-a reţinut că elementul material al laturii obiective constă în părăsirea locului producerii accidentului de circulaţie când acesta a avut ca urmare rănirea unei persoane. (…)

Curtea împărtăşeşte pe deplin motivarea primei instanţe în sensul că deşi inculpata a realizat că a fost implicată într-un accident de circulaţie, totuşi aceasta s-a aflat într-o eroare cu privire la faptul că victima a fost rănită în urma acestuia. Imediat după ce a căzut la pământ, victima s-a ridicat şi şi-a adunat lucrurile împrăştiate, şi potrivit propriei sale declaraţii a considerat că nu a suferit vreo vătămare în urma accidentului şi i-a comunicat inculpatei acest fapt , cerându-i să-l lase în pace. Mai mult, pe lângă susţinerile victimei că n-a suferit vreo vătămare, inculpata a putut constata personal că acesta s-a urcat pe bicicletă şi şi-a continuat drumul. În aceste împrejurări, inculpata a avut convingerea că persoana vătămată nu a fost rănită în accident şi că nu trebuie să anunţe organele de poliţie.

De altfel, ar fi fost exagerată conduita inculpatei de a apela organele de poliţie pe motiv că a fost implicată într-un accident cu un biciclist, şi să le spună că victima nu a suferit leziuni în urma acestuia şi a plecat pe bicicletă de la locul accidentului, dar totuşi ar fi bine ca poliţia să caute victima că ar put ea fi rănită .

Potrivit art. 30 al. 1 din Codul penal „ nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.”

În speţă inculpata nu a cunoscut existenţa împrejurării că victima a fost rănită în urma accidentului, astfel că în mod legal prima instanţă a dispus achitarea acesteia pe temeiul erorii.

          Totuși, fiecare situație are particularitățile sale, iar asistența juridică devine importantă pentru a pune în valoare toate aceste subtilități ce pot conduce la o soluție favorabilă pentru cel vizat de o procedură judiciară. Ca atare, recomandăm colaborarea cu un avocat specializat pe accidente rutiere și cauze penale pentru a vă putea construi o strategie de apărare.