Dubiu asupra situatiei retinute in procesul verbal - admitere plangere contraventionala - Jurisprudenta

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă constată:

Prin cererea de înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 21.10.2021, sub nr, formulată de petentul A.A. în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B.- a solicitat, anularea procesului verbal de contravenţie din data de 17.10.2021, cu consecinţa înlăturării sancţiunilor contravenţionale, cu cheltuieli de judecată.

In motivare, petentul a învederat instanţei că la data de 17.10.2021, se deplasa în Bucureşti, dinspre Drumul Jilavei şi a fost oprit de un agent de poliţie care i-a adus la cunoştinţă că ar fi pătruns în intersecţia străzilor Drumul Jilavei cu TM, pe culoarea roşie a semaforului, întocmind procesul verbal de contravenţie contestat, prin care s-a mai reţinut şi faptul că a coborât din autovehicul, contrar indicaţiilor agentului rutier.

Petentul a învederat instanţei, că procesul verbal de contravenţie este netemeinic şi nelegal, întrucât a pătruns în interesecţie pe culoarea verde a semaforului, neexistând nicio explicaţie referitoare la modul în care agentul rutier a ajuns la o concluzie contrară.

În acest sens, petentul a subliniat că agentul constatator se afla în autovehiculul de serviciu şi aştepta la semaforul aflat în proximitatea intersecţiei, semaforul neaflându-se în câmpul vizual al agentului, fiind imposibil să constate că semaforul indica culoarea roşie.

Pentru a dovedi cele anterior expuse, petentul a solicitat instanţei să pună în vedere intimatei să depună la dosarul cauzei înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenţie contestat.

Este adevărat că procesul verbal de contravenţie se bucură de prezumţia de legalitate, dar aceasta nu este una absolută, iar orice dubiu profită contravenientului, putând conduce la anularea procesului verbal de contravenţie.

La data de 15.11.2021, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a învederat instanţei că la data de 17.10.2021, petentul a fost sancţionat prin procesul verbal contestat pentru faptul că a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare pe Drumul Jilavei din direcţia de a pătrunde în intersecţia străzilor circulat la culoarea roşie a semaforului electric care funcţiona normal şi i se adresa şi nu a respectat indicaţia poliţistului rutier de a rămâne în autovehicul până ce poliţistul întocmeşte procesul verbal de contravenţie, încălcând dispoziţiile art 52 alin 1 RAOUG 195/2002, şi art 31 lit a OUG 195/2002.

Concluzionând, intimata a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, instanţa constată că, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nr. din data de 17.10.2021, întocmit de intimată, petentul a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 580 lei + 580 lei şi suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentri o perioadă de 60 zile, reţinându-se că la data de 17.10.2021 ora 14:45, a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare , pe drumul Jilavei, din direcţia . Berceni, iar înainte de a pătrunde în intersecţia străzilor a circulat la culoarea roşie a semaforului electric care i se adresa conform direcţiei de mers, semaforul funcţionând normal şi totodată nu a respectat indicaţia poliţistului rutier de a rămâne la autoveehicul până la întocmirea procesului verbal de contravenţie contestat, încălcând prevederile art 52 alin 1 RAOUG 195/2002 şi art 31 lit a OUG 195/2002 (f 6) . La rubrica obiecţiuni agentul de poliţie a consemnat că petentul a declarat că cele reţinute prin procesul verbal de contravenţie contestat nu sunt conforme cu realitatea, întrucât nu a pătruns în intersecţie pe culoarea roşie a semaforului, fapta neputând fi observată de agentul de poliţie care se afla la o distanţă de 10 metri de semafor.

În drept, potrivit art 31OUG 195/2002 „ Participanţii la trafic trebuie să respecte regulile de circulaţie, semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier, precum şi semnificaţia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutieră, în următoarea ordine de prioritate:a) semnalele, indicaţiile şi dispoziţiile poliţistului rutier;”

În conformitate cu dispoziţiile art 52 alin 1 RAOUG 195/2002 „ (1) Semnalul de culoare roşie interzice trecerea.”

Potrivit prevederilor art 100 alin 3 lit d şi f OUG 195/2002 „(3) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancţiuni şi cu aplicarea sancţiunii contravenţionale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: d) nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului;f) nerespectarea semnalelor, indicaţiilor şi dispoziţiilor poliţistului rutier aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu;”

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Verificând în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa reţine că acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de art. 16 şi 17 din O.G. nr. 2/2001, neidentificându-se niciuna dintre deficienţele care să îi atragă ineficacitatea. Astfel, procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei cuprinde numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi domiciliul contravenientului, fapta săvârşită, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte temeinicia instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenţiei face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, bucurându-se de prezumţia relativă de legalitate şi de temeinicie până la proba contrară, probă ce revine petentei.

Această situaţie nu este contrară art. 6 CEDO şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit că materia contravenţională este asimilată unei acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 par. 2 CEDO.

Astfel, potrivit dreptului intern, regimul juridic al contravenţiilor este completat de dispoziţiile Codului de procedură civilă, potrivit căruia obligaţia de prezentare a unei fapte revine celui care invocă această faptă (onus probandi incumbit actori).

În legătură cu acest aspect, CEDO a arătat în jurisprudenţa sa (cauza Anghelescu c. României, pct. 6) că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, iar prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (de altfel, în cauza H şi alţii c. României, Curtea a precizat că prevederile art. 6 par. 2 din Convenţie nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumţie relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumţie fără de care ar fi practic imposibilă sancţionarea încălcărilor legislaţiei în materia circulaţiei rutiere, care, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată, este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

De asemenea, trebuie reţinute şi Deciziile nr. 83/08.03.2002 şi nr. 197/2003 ale Curţii Constituţionale, prin care aceasta a arătat că dispoziţiile O.G. nr. 2/2001 sunt în deplină concordanţă cu cerinţele art. 6 din Convenţie şi cu jurisprudenţa CEDO.

Instanţa reţine că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Din perspectiva împrejurărilor credibile, instanţa constată că petentul a susţinut că a trecut pe culoarea verde a semaforului electric, oferind detalii care să creeze dubii asupra situaţiei de fapt reţinute de agentul constatator.

De asemenea, instanţa constată că susţinerile petentului formulate pe calea plângerii contravenţionale şi reiterate în faţa instanţei de judecată se coroborează cu cele menţionate în cuprinsul procesului-verbal, la rubrica obiecţiuni (f. 6).

Observând faptul că persoana sancţionată contravenţional a formulat obiecţiuni concrete cu privire la cele reţinute în actul constatator, agentul de poliţie avea posibilitatea de a-i identifica pe conducătorii auto sau pietonii care se aflau în zona intersecţiei, pentru a fi audiaţi în calitate de martori, însă nu a efectuat nici acest minim demers în vederea dovedirii existenţei contravenţiei.

Aşadar, instanţa constată că petentul a răsturnat prezumţia instituită de procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art 52 alin 1 RAOUG 195 /2002, constând în nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului electric.

Totodată, instanţa apreciază că în situaţia în care nu s-ar da eficienţă susţinerilor petentului formulate atât în faţa instanţei cât şi faţa agenţilor de poliţie s-a încălca dreptul la apărare al acestuia, aflându-se în imposibilitate de a dovedi situaţia de fapt, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul procesului verbal de contravenţie contestat s-a consemnat că se afla singur în autovehicul.

Prin urmare, instanţa constată că prezumţia de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenţie a fost răsturnată, cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art 52 alin 1 RAOUG 195 /2002, constând în nerespectarea semnificaţiei culorii roşii a semaforului electric, probatoriul administrat reliefând o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agentul constatator. Or, în aceste condiţii, intimatei îi revine sarcina să probeze că aspectele consemnate în procesul-verbal contestat corespund realităţii, eventual prin prezentarea unei probe video sau a unei planşe foto din care să rezulte vinovăţia petentului, lucru care nu s-a întâmplat în speţă, deşi modalitatea de săvârşire a contravenţiei ar fi permis efectuarea unei înregistrări video de către agenţii rutieri.

În ce priveşte fapta contravenţională prevăzută de art 31 lit a OUG 195/2002, instanţa constată că petentul a recunoscut în integralitate cele consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenţie, singurele critici ale acestuia vizând împrejurarea că scopul pentru care a coborât din autovehicul a fost acela de a fuma o ţigară , neavând obligaţia de a respecta indicaţiile poliţistului.

Or, din analiza textului de lege anterior redat rezultă că fapta constituie contravenţie, indiferent de scopul pentru care petentul nu a respectat indicaţiile poliţistului, iar împrejurarea invocată de petent nu este de natură a înlătura caracterul contravenţional al faptei, astfel că referitor la fapta contravenţională prevăzută de art 31OUG 195/2002, instanţa apreciază că petentul nu a făcut dovada contrară celor reţinute de agentul constatator.

Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu constituie contravenţie, nu este suficientă, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumţia simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanţa consideră că nu există niciun motiv pentru a se ridica împotriva agentului constatator dubii serioase de lipsă de obiectivitate, petentul neaducând nici măcar un indiciu care să conducă la un dubiu asupra situaţiei de fapt reţinute.

Faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa constată că prezumţia de veridicitate de care se bucură procesul-verbal de contravenţie nu a fost răsturnată cu privire la fapta contravenţională prevăzută de art 31OUG 195/2002, constând în nerespectarea indicaţiilor poliţistului rutier, probatoriul administrat nereliefând o altă situaţie de fapt decât cea reţinută de agentul constatator.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor contravenţionale aplicate pentru fapta contravenţională prevăzută de art 31OUG 195/2002 şi sancţionată de art 100 alin 3 lit f din acelaşi act normativ, instanţa are în vedere că potrivit art 21 alin.3 din OG 2/2001, sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârşită, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal. Sub acest aspect, instanţa constată că sancţiunea contravenţională a fost aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege

În analiza principiului proporţionalităţii, ţinând seama de elementele prevăzute de art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001, trebuie observat ca dispoziţiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă circulaţiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice si private.

Pericolul faptei rezultă chiar din materialitatea sa, fiind faptă de pericol, iar nu de rezultat pentru a produce un prejudiciu material. Mai mult decât atât, instanţa retine ca petentul a beneficiat deja de clemenţă din partea organelor constatatoare deoarece amenda a fost aplicată în cuantumul minim, iar petentul a avut posibilitatea de a achita, în termen de cel mult cincisprezece zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, jumătate din minimul prevăzut de lege al amenzii.

Prin raportare la aspectele anterior redate, instanţa apreciază că sancţiunile aplicate petentului pentru fapta prevăută de art 31OUG 195/2002, nu sunt prea aspre faţă de gravitatea şi pericolul social pe care fapta sa ol prezintă, fiind atinse scopurile represiv, preventiv şi educativ al sancţiunilor contravenţionale.

În consecinţă, instanţa va admite în parte plângerea contravenţională şi va anula în parte procesul verbal de contravenţie contestat  nr. 17.10.2021, în ce priveşte fapta contravenţional prevăzută de art 52 alin 1 RAOUG 195/2002, sancţionată de art 100 alin 3 lit d OUG 195/2002, va exonera petentul de sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 580 lei şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile aplicate pentru această faptă şi va menţine în rest procesul verbal de contravenţie contestat.

În ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa are în vedere dispoziţiile art 452 alin 2 C.pr.civ în conformitate cu care (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

                                                              PENTRU ACESTE MOTIVE

                                                                   ÎN NUMELE LEGII

                                                                        HOTĂRĂŞTE

Admite în parte plângerea contravenţională formulată de contestatorul A.A., cu domiciliul ales, şi cu domiciliul în mun. Bucureşti, sectorul 4, în contradictoriu cu intimatul D.G.P.M.B. cu sediul în mun. Bucureşti, sectorul 3. 9-15.

Anulează în parte procesul verbal de contravenţie contestat 17.10.2021, în ce priveşte fapta contravenţională prevăzută de art 52 alin 1 RAOUG 195/2002, sancţionată de art 100 alin 3 lit d OUG 195/2002 şi exonerează petentul de sancţiunea contravenţională a amenzii în cuantum de 580 lei şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 30 de zile aplicate pentru această faptă.

Sursa:www.rolii.ro