Contextul legislativ și miza litigiului
Domeniul construcțiilor este strict reglementat, iar executarea unor lucrări fără obținerea prealabilă a autorizației de construire atrage sancțiuni aspre conform Legii nr. 50/1991.
De cele mai multe ori, sancțiunea principală constă într-o amendă contravențională substanțială, care poate ajunge la zeci de mii de lei, fiind însoțită de o măsură complementară cu un impact devastator asupra patrimoniului: desființarea lucrărilor și aducerea terenului la starea inițială.
Cu toate acestea, actele de control întocmite de autoritățile locale sunt adesea viciate de erori procedurale, de constatări superficiale sau de confuzii materiale. Un proces- verbal redactat în grabă, care nu reflectă fidel realitatea din teren, poate fi contestat cu succes în instanță. Pe platforma maior.legal, ne dedicăm protejării drepturilor cetățenilor împotriva exceselor sau neglijențelor administrative. În cele ce urmează, vom prezenta o speță recentă, soluționată favorabil, în care am demonstrat netemeinicia și nelegalitatea unui astfel de act sancționator.
Starea de fapt
Situația care a generat litigiul a pornit de la un control efectuat de compartimentul de urbanism și disciplină în construcții din cadrul unei primării. Clientul nostru a fost sancționat cu o amendă de 20.000 de lei, organele de control reținând abuziv că acesta ar fi edificat o locuință din cărămidă, cu fundație din beton hidroizolată și stâlpi, fără a deține autorizația necesară, dispunându-se imediat oprirea și desființarea pretinselor lucrări. În realitate, situația faptică era cu totul alta. Construcția vizată era o simplă structură ușoară, o magazie pentru unelte din lemn, fără fundație din beton și complet diferită de descrierea somptuoasă din actul oficial. Mai mult, autoritățile au ignorat cu desăvârșire faptul că acea structură provizorie fusese finalizată cu mult timp în urmă, trecând sub tăcere aspecte esențiale legate de curgerea termenului legal de prescripție.
Argumentele juridice invocate în apărare
Pentru a obține anularea actului sancționator, strategia noastră de apărare s-a concentrat pe evidențierea multiplelor contradicții, a superficialității constatărilor și a omisiunilor procedurale grave săvârșite de agentul constatator.
În primul rând, am invocat nulitatea procesului-verbal derivată din descrierea nereală și incompletă a faptei. Am demonstrat instanței că agentul a consemnat o situație complet fictivă, confundând cel mai probabil imobilul clientului nostru cu o altă lucrare din vecinătate aparținând unei alte persoane. Această eroare flagrantă a transformat procesul-verbal dintr-un act administrativ menit să constate o stare de fapt obiectivă, într- un document lipsit de orice fundament real și legal.
În al doilea rând, am adus în atenția judecătorului încălcarea dispozițiilor imperative privind indicarea datei săvârșirii faptei. Conform Deciziei nr. 16/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii, în cazul construcțiilor finalizate, data săvârșirii contravenției coincide cu momentul terminării efective a lucrărilor, moment de la care începe să curgă termenul de prescripție a răspunderii de 3 ani. Prin omisiunea de a stabili corect stadiul fizic real și vechimea construcției în documentul de constatare, limitându-se exclusiv la data efectuării controlului, organul constatator a eludat practic instituția prescripției răspunderii contravenționale. Această practică lipsește persoana sancționată de o garanție procesuală fundamentală și împiedică instanța să verifice împlinirea prescripției.
În al treilea rând, am subliniat discrepanțele majore și inexplicabile dintre nota de constatare inițială și procesul-verbal de contravenție. În timp ce primul document întocmit de agenți menționa o structură din plăci OSB și un acoperiș din țiglă metalică, procesul- verbal sancționa edificarea unor ziduri masive din cărămidă fără acoperiș. Prin coroborarea acestor inadvertențe vădite cu planșele fotografice depuse la dosarul cauzei, am argumentat că actul de control este lovit de o netemeinicie evidentă, fiind incapabil să susțină legal aplicarea unei sancțiuni atât de drastice.
Soluția instanței: Anularea amenzii și salvarea construcției
Judecătoria a analizat cu atenție materialul probator administrat și a reținut diferențele flagrante între starea de fapt consemnată în actele de control și realitatea din teren atestată prin fotografii. Instanța a observat că agentul a descris în mod contradictoriu materialele din care era realizată construcția, notele de constatare indicând panouri OSB, iar procesul verbal indicând cărămidă:
„În lipsa identității descrierii faptei în nota de constatare și procesul verbal contestat, instanța reține existența unui dubiu în ceea ce privește săvârșirea contravenției reținute în sarcina petentului, astfel va face aplicarea principiului in dubio pro reo în favoarea acestuia…”
Având în vedere aceste lipsuri și contradicții inacceptabile pentru un act de autoritate, instanța a hotărât că procesul-verbal este netemeinic. Pe cale de consecință, plângerea contravențională a fost admisă în totalitate, amenda de 20.000 de lei a fost anulată, iar măsura complementară de desființare a lucrărilor a fost definitiv înlăturată
Analizăm legalitatea procesului-verbal pentru a demonstra viciile de procedură și a obține anularea sancțiunii. Atenție: termenul de contestație este de doar 15 zile.
Solicită o Evaluare a Procesului-Verbal pe WhatsAppLorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.